newsletter rss
Reevolutie – putin altfel
valoare
Prima metodă prin care estimezi inteligenţa unui conducător este aceea de a vedea ce fel de oameni îl înconjoară - Niccolo Machiavelii
Inscrie-te Login

Adevărul despre creditul în CHF – de la un împrumutat în CHF

January 26th, 2015 | Categorii: Blog, Home items, Uncategorized | adrian | 11 comentarii

Update: lumea a început să mă acuze că aș fi un “agent” al băncilor. Nu sunt și nici nu o să mă obosesc să explic. După câteva zile situația este clară: clienții n-au citit contractele, au semnat ca primarii iar băncile au pus niște condiții foarte păguboase pentru client în contracte. Acum, clientul e la ananghie (pe bună dreptate) iar banca nu vrea să reducă marja (pentru că e lacomă). Clientul iese în stradă (în mod stupid pentru că nu acolo se rezolvă) iar băncile mimează că ar lua niște măsuri. Cheia este la bănci, să accepte să micșoreze marja care este și de peste 10% când, în mod normal, una de 3-4% ar fi mai mult decât suficientă iar clienții ar trebui să înțeleagă că nimeni nu are cum să-i ajute pentru că nu este firesc dar sunt 100% d-acord că, de fapt, rezolvarea este în pixul unor directori de bănci (nu la BNR, nu la Guvern și nu la Parlament). Sincer, eu n-aș mai plăti ratele dacă venitul nu mi-ar permite și m-aș duce la bancă cu dovada că nu pot plăti 4000 de lei când am început cu 2000. Credeți-mă că atunci ar lua fiecare caz în parte și ar negocia dar, atâta timp cât oamenii se duc lună de lună și plătesc indiferent de veniturile pe care le au, banca nu o să miște un deget.

Am văzut că ieri a fost o demonstrație a celor împrumutați în CHF. Eu n-am participat pentru că găsesc demersul unul cât se poate stupid. În plus, pare o cerșătorie în grup. Îmi cer scuze pentru afirmația asta tăiată. O spun la câteva zile după ce am scris postarea, am făcut-o la nervi. Rămâne însă o cerere nerealistă.

Să analizăm puțin contextul. În perioada 2006 – 2008 toți vroiau să-și cumpere o casă în rate, nimic grav în asta, dimpotrivă. Pentru cei care n-aveau bani, erau diverse variante: credite în lei, EURO și, mai apoi, CHF și Yeni. Pentru cei care vroiau să ia credit în lei, echivalentul a 50.000 de euro, rata era sensibil mai mare (în lei la cursul de schimb de la acea dată) decât cazul în care creditul s-ar fi făcut în Euro. La fel se întâmpla și cu creditul în CHF, rata era mai mică decât aceeași sumă în Euro. Mulți au ales CHF din acest motiv.

Creditul, însă, este dat pe baza unui contract semna de o bancă și de un client care vrea credit de la acea bancă, nicio altă instituție nu este implicată în procesul decizional; este un acord între două entități care bat palma.

Atunci când, pentru un credit de 50.000 de euro luat în CHF, contractat de cei care azi demonstrează în stradă, rata era cu 25% mai mică decât rata unuia care a luat creditul în Euro, totul era bine, avantajul era al celui care a luat CHF și se bucura. Acum nu mai este bine, dar să vedem de ce nu mai este și de ce n-ar trebui să fie chiar așa de rău.

Rata unui credit în CHF este formată din LIBOR la 6 luni plus marja băncii. Dacă LIBOR la 6 luni este 5% și marja băncii este de 9%, atunci rezultă un DAE de 14% (este un calcul grosier ca să înțeleagă toată lumea). Într-un contract de credit trebuie să apară menționate clar condițiile de acordare, dobânda, perioada, etc. Sunt curios câți dintre împrumutați știu cât era LIBOR atunci când au luat creditul și câți știu cât este acum. Câți clienți știu care este marja băncii și câți au negociat cu banca? LIBOR în 2007 era peste 5% iar acum este 0.34%, adică cu 5 puncte procentuale mai mici (detalii aici: http://www.fedprimerate.com/libor/libor_rates_history.htm), ceea ce înseamnă că, în mod firesc, rata pentru un credit pe 30 de ani ar fi trebuit să scadă cu 15 – 20% în CHF.

Dacă cineva avea o rată de 500 de CHF în 2007, înseamnă că acum trebuie să fie undeva la 415 CHF. În lei înseamnă că în 2007 avea o rată de 1000 de lei și acum este de 1850 de lei. Dar această rată nu înseamnă doar LIBOR, înseamnă și marja băncii care, de cele mai multe ori, din păcate, este destul de mare. Astfel, dacă un împrumutat are o marjă a băncii de 8% și se duce să negocieze cu banca să o reducă la 3% (este un exemplu), suma de CHF pe care o are de plătit o să ajungă la aproximativ 350 de CHF, adică aproximativ 1500 de lei. Eu când aud că cineva care plătea 1800 de lei în 2007 a ajuns să plătească acum 4100 de lei, mă îngrozesc la ideea că oamenii ăștia chiar nu înțeleg niște mecanisme extrem de simple și logice și în loc să se ducă să negocieze cu banca stau duminica în frig cu mâna întinsă și-i învinovățesc pe alții pentru situația lor… care n-ar trebui să fie așa de rea.

Eu și soția am luat un credit de 144.000 de CHF pentru care am plătit în primul an o rată de 785 de CHF, după care a crescut la 885 pentru 3 luni, după care a început să scadă datorită scăderii LIBOR. În acest moment rata este de 650 de CHF. În contractul de credit am discutat cu banca să menționeze clar din ce se compune rata și ea se compune din LIBOR la 6 luni + 3.4% maraja băncii. Cine are marja mai mare de 3%, să se ducă să discute cu banca. Este singura soluție normală.

Nici situația băncilor nu este mai bună pentru că și ele, la rândul lor, s-au împrumutat CHF la dobânda LIBOR și, dacă cineva vrea să le plătească CHF la cursul de schimb din momentul semnării contractului de credit, atunci banca o să piardă, deci nu va accepta această soluție. Sunt însă convins că vor fi de acord să revizuiască marjele dobânzilor pentru că dacă cineva nu le plătește deloc atunci, în mod sigur, au pierdut.

La final o să spun că în 2007 Mugur Isărescu a ieșit și a spus că ar fi bine ca oamenii să nu se împrumute în CHF, dar nu putea să se ducă la fiecare în parte să-l tragă de mânecă să ia împrumut în lei pentru că nu l-ar fi ascultat nimeni. Eu am fost unul dintre cei care a ales să nu-l asculte, dar nu mă plâng, îmi asum toate deciziile luate.

Și încă ceva, cei care s-au împrumutat în Yeni au ieșit mai bine, Yenul s-a apreciat mai puțin decât CHF-ul. Creditul în Yeni încă este avantajos pentru cei care l-au obținut, probabil că d-aia nu au ieșit și ei în stradă … :-) .

Comentarii

  1. Ionel says:

    Partial adevarat numai ca nu toate contractele sunt libor + x%, foarte multe au dobanda fixa si e mult mai mult de 4%

  2. adrian says:

    Așa trebuie să fie, cele care nu sunt și au fost semnate – au fost semnate de niște oameni majori, vaccinați și care trebuie să-și asume responsabilitatea pentru acțiunile lor. Eu tot nu înțeleg de ce eu am putut și la alții nu s-a putut? De fapt înțeleg, nici măcar nu au citit contractul, nici măcar nu s-au interesat ce e LIBOR dar acum plâng și asta mă enervează la culme. Și un fapt real: le-am spus părinților mei să-și facă asigurare la casă, la început n-au vrut că ei n-au pățit nimic niciodată așa că le-am plătit eu asigurarea și, la câteva luni după, au avut parte de o grindină cum nu au mai văzut niciodată pe la ei, a distrus acoperișuri, fațade de case, etc. Toată lumea plângea și se văicărea doar părinții mei și-au reparat casa cu banii de la asigurare. Cei din sat erau surprinși că există așa ceva. Cam asta este situația și aici, indolența și neînțelegerea unor mecanisme plus un nivel de confort foarte ridicat a dus la această situație.

  3. alin says:

    “Cine are marja mai mare de 3%, să se ducă să discute cu banca. Este singura soluție normală.”
    1. Cred ca tu nu esti normal. Banca nu negociaza. Punct. Crezi ca este cineva care nu a incercat? Crezi ca esti singurul care stia cum se formeaza dobanda variabila in raport cu indicele LIBOR? Poate esti tu mai prezentabil.
    2. De ce te-as crede ca esti client si nu un angajat al bancii? Oricum ai un contract preferential, daca il ai, in conditiile in care contractele erau tip.
    Totul e o fumigena. Sunteti foarte activi zilele astea. Va pierdeti orice credibilitate si orice clientela pe viitor, cu. o asemenea atitudine.

    Marjele asa-zis fixe de 7% de acum se datoreaza aplicarii defectuoase a OUG50/2010, cu girul institutiilor statale, prin scaderea din dobanda asa-zis variabila a unui LIBOR de 0.20%. Daca se cere clientilor sa-si asume riscul valutar, ar fi cazul ca bancile sa-si asume riscul dobanzii, macar in al 12-lea ceas.

    Oricum, esti mai inteligent decat majoritatea polonezilor, croatilor sau ungurilor, lasandu-i la o parte pe cersetorii romani (nu au cerut celor ca tine sa le platesti ratele, au cerut asumarea pierderii si de catre banci). Doar ca dincolo exista o alta atitudine din partea guvernelor si bancilor nationale.

    • adrian says:

      Salut Alin, ieri am remarcat că situația este complicată pentru că mi-au mai spus câțiva oameni că au niște contracte ciudate. Nu sunt angajat al niciunei bănci, și eu sunt împrumutat la bănci și plătesc rate în fiecare lună, sunt momente în care plătesc la câteva zile după termenul de plată și mă disperă cu telefoane și mesaje. Îmi pare rău pentru ce se întâmplă celor cu credit în CHF. Nu am un contract preferențial, pur și simplu am cerut niște modificări în contract și le-au operat fără nicio altă discuție sau intervenție. Rămâne însă o situație pe care eu nu o înțeleg: cum a fost posibil să semnați asemenea contracte? Eu am văzut că oamenii cer politicienilor și BNR-ului să intervină. Ce să facă ei? La ce să oblige băncile? Când o să ieșim în stradă să oblige o companie telecom să ne dea minute mai ieftine sau internet gratis după ce ne-am asumat că ne plătim serviciile? Înțeleg că negocierea cu banca e aproape imposibilă deși eu am sunat ieri la banca la care am creditul și m-au chemat să discutăm și să găsim soluții, nu m-au refuzat. Tu la ce bancă ai creditul și ce ai făcut mai exact în demersul tău de a negocia cu ei? Tu ai citit contractul înainte să-l semnezi? Ai cerut să faci modificări în contract și te-au refuzat și cu toate astea ai decis să semnezi un contract? Nu întreb ironic ci chiar sunt interesat să știu. La ce reacții am avut ieri am ajuns la concluzia că am fost ceva mai atent, am cerut ceva băncii și a acceptat și am avut noroc. Regret ce vi se întâmplă, deși sună aiurea eu pur și simplu nu le-aș mai plăti. Aș sta cu chirie care, oricum, e mai ieftină decât rata. Nu glumesc deloc.

  4. sor says:

    Nu era in 2007 LIBOR 5%, era in jur de 3%
    http://www.global-rates.com/interest-rates/libor/swiss-franc/2007.aspx
    Nu era chestia de negociat, ci era de ales banca pe pricipul zis de tine. Concret eu am ales dintre o banca cu 3.25%+LIBOR si o banca cu dobanda 6% variabila in functie de piata(muscii lor). Am ales prima, din fericire, plus ca CHF era de 20 ani cea mai stabila, deci cine vine sa-mi spuna de lacomie, prostie, lipsa cunostinte economie ii zic sa dispara, nu stia nimeni ce s-a intamplat. Nici Isarescu mai mult decat ca e exotica, si ca nu e bine, alta explicatie n-a dat si nu se stia nimic oricum.
    Nici eu nu ma plang dar nu sunt de acord ca la tot ce s-a intamplat doar clentul suporta, banca sta linistita cu profitul neclintit si clientul cu datoria dublata. Ma deranjeaza BNR pt indiferenta, fiind de partea bancilor cand poate sa intervina sa imparta putin problema intre banca si client, sa scada putin din profit si ei(adica oricum ei sunt pe plusul semnat din 2007).

  5. sor says:

    Sa mai zic, BNR este de condamnat clar fara doar si poate, chiar i-as zice vreo doua acuma la marele Isarescu, pt ca in 2010 cu OUG50 oamenii au fost lasati sa fie prostiti(cuvant prea lejer) de banci, transformandu-le dobanda initiala de 6-7% in DAE =marja 6-7% +LIBOR. Rusine Isarescu. In momentul initial 2007 cu dobanda 6-7% fiind un LIBOR 3% marja era evident 3-4%. In 2010 bancile hoate si-au asumat LIBOR-ul initial si au facut toata dobanda marja. Escrocherie pe fata, si rusine Isarescu BNR pt ca ati permis asa ceva, daca aveam asa ceva ii spargeam ochelarii.

  6. Radu Vasile says:

    Adi: Lasa-l pe Alin, pentru ca nu are sens sa ii raspunzi si sa vorbesti cu el. Ceea ce scrii tu e foarte logic si clar si argumentat. Alin nu are alt argument impotriva ta decat un Argumentum Ad Hominem, adica, in loc sa atace idea ta, te ataca pe tine (chestie ilogica care dovedeste ori prostie, ori rea vointa), a doua oara vine cu argumentul “Daca altii fac inseamna ca e bine si ca se poate si la noi”, argument gresit din punct de vedere logic, înglobând mai multe greseli de logica dupa cum urmeaza:
    1. Bazarea unui argument pe faptul ca si altii fac la fel…
    2. Scoaterea din discutie a cauzelor care au dus la deciziile respective.
    Adica, acolo in tarile mentionate, aia or fi luat deciziile respective nu fiindca ele erau bune, ci fiindca ei erau populisti, le era frica de ce o sa se intimple, orice alte cauze! Asta nu inseamna ca deciziile respective au fost bune si ca ar trebui urmate.
    3. Eliminarea contextului local adica nu stii care a fost situatia acolo si care e realitatea locala si daca solutiile sunt perfect replicabile si la “noi;
    4. Generalizarea fara a se tine cont de detalii, nu stim care era treaba in contractele de acolo, cum arata contractele, cum au actionat oamenii de acolo etc.

    Un singur argument ar parea valid, dar doar la suprafata, anume cel in care cere ca si banca sa isi asume din pierderi, argumentul ar fi valid daca, prin contract, banca si-ar fi asumat ca va suferi pierderi.

    Si aici ajungem la ceea ce spui tu Adi, oamenii au semnat un contract, fix ca prostii fara sa stie ce e in el si acu e de vina altcineva.
    De ce?
    Pentru ca, in orice afacere, printr-un contract, fiecare parte incearca sa castige cat mai mult. Nu e treaba mea intr-un contract sa am grija de tine.
    Daca printr-un contract eu reusesc sa imi fac o pozitie beton si tu nu reusesti, e fix problema ta, asa functioneaza contractele.
    E drept ca, in deontologia afacerilor, situatia intr-un contract ar trebui sa fie una de tip win – win.
    Dar pana acolo, treaba mea ca afacerist si ca manager e sa am grija de afacerea mea sa nu se duca pe copca.
    Deci daca eu prin contract reusesc sa ma securizez, bravo mie, nu tre sa imi asum decat ceea ce am scris in contract ca imi asum.
    Daca banca spunea in contract ca isi asuma o parte din pierderi in caz de anumite evenimente, mai intelegeam. Dar banca nu a facut asta.
    Mai mult, daca citeau onorabilii contractul, observau ca banca isi protejeaza foarte bine spatele, are comision de risc financiar, deci când vezi asta, ti-e clar ca banca, prin contract, nu vrea sa isi asume nicio pierdere!

    O alta chestiune care se intimpla in capul romanasilor astora prosti, e ca ei actioneaza pe baza a ce e in capul lor despre ceva, nu pe realitate.
    Adica romanul crede din start, fara nicio evidenta, ca banca nu discuta, ca banca nu vrea sa negocieze, ca banca nu vrea sa schimbe contractul, pentru ca e tip, ca si cum banca asta nu ar trai din contractele facute cu noi.
    Tocmai mentalitatea asta ar putea sa o faca pe banca sa faca asa ceva. Daca are 3 milioane de prosti care nu cer modificarea contractelor, de ce ar negocia cu un singur om.
    Dar bat pariu ca niciunul din ei nu s-a dus sa incerce sa schimbe contractul, sa incerce la mai multi functionari, sa ceara sa vorbeasca cu un supervizor, sa apeleze la un consultant juridic atunci când semneaza un contract.

    Si ca nimeni nu a sunat la banca sa incerce sa negocieze dobanda si sa insiste.

    In plus nimeni nu a facut un gest simplu si care i-ar fi ferit de probleme, frate, nu iti convin conditiile, atunci nu semnezi, te ridici si pleci.
    Acest gest atit de simplu m-a ferit de multe belele in viata, mai ales ca, spre deosebire de multi indatorati din astia, eu chiar activez in domeniul afacerilor unde pot comite gafe din astea legate de semnatura aproape zilnic.

    Desigur, aici fac presupuneri si nu as vrea sa pic in patima greselilor logice pe care le utilizeaza Alin.
    Dar sunt aproape sigur ca majoritatea nu au facut demersurile de mai sus.

    Un al treilea aspect este mentalitatea de hot a romanului:
    Ce si-au spus ei, de ce sa platim daca s-a ivit ocazia sa nu mai platim, ia sa incercam noi sa platim mai putin, sau chiar de loc.

    Uita un singur lucru onorabilii indatorati, ca nu le-a pus nimeni pistolul la tampla sa ia credite, chiar nimeni, nu au fost fortati in nici un fel.
    Multi dintre ei, din fala si prostie s-au dus si au facut credite, pentru ca au vrut masina bengoasa, pentru ca au vrut casa nu stiu de care, pentru ca au vrut televizor cat casa, pentru ca au vrut telefon bengos, pentru ca.

    Sunt putini cei care chiar erau in situatia disperata de a avea nevoie de un credit (adica mureau fara el, cum ar fi operatii medicale costisitoare)…

    Ce e mai tare, e ca niciunu nu se gandeste sa vanda ceva ca sa plateasca creditul…
    Adica esti dator vandut in franci elvetieni, ceri sa platesti mai putin, dar nu vinzi BMW-ul luat pe credit, cum sa faci asa ceva, ceri ca banca sa isi asume pierderile…

    Ma rog, articolul tau e super corect, dar oamenii nu vor intelege, pentru ca ei nu vor sa stie de adevar, nu vor sa stie de logica, pe ei ii intereseaza interesul lor, uneori nelegitim.
    Iar daca pentru acel interes nelegitim trebuie sa calce in picioare logica, bun simt, adevar, tot, o vor face, ca asa functioneaza mentalitatea de hot.

  7. cristi says:

    Ma tu esti de-al lui Isarescu ca te miros de la o posta – ori habar nu ai ce scrii…
    Stii ce inseamna diminuarea marjei in raport cu cresterea expunerii cu 125%.
    Stii ce inseamna plasare de lei in CHF sau in euro..
    Oricum articolul pute de la o posta cum e scris, parca la scris o banca….

    • adrian says:

      Cristi, dacă aș avea un CHF de câte ori am auzit zilele astea că sunt vreunul de la bancă aș rambursa anticipat creditul… :-) . Nu, nu sunt de-al lui Isărescu și nici d-al sistemului bancar. Am prieteni care despre care nu știam că au credit CHF și nu știau că am credit în CHF și cu care am ajuns aproape să mă cert pentru că lor li se pare firesc să iasă în stradă. Ceea ce spui tu sună a scuză a unei bănci care nu vrea să reducă marja și găsește d-ale cu: tu știi ce înseamnă diminuarea marjei în raport cu creșterea expunerii cu 125%? Ce înseamnă că sincer eu nu știu și nici nu cred că are legătură cu ceea ce discutăm noi. Te rog să explici logic, cu argumente clare și fără atacuri aiuristice pentru că altfel nu mai aprob comentariul. Te rog să explici.

  8. george says:

    Am un credit in CHF si vreau sa fac urmatoarele observatii legate de articol si de comentarii:
    1. Majoritatea celor care au luat credite in CHF nu se incadrau la momentul acordarii creditului la un credit in alta valuta. Nu e vorba de o alegere, ci de un mic truc al bancii de a oferi un credit acolo unde de fapt nu se putea in mod normal acorda nimic. Nu te oblige nimeni sa iei credit, e adevarat, dar iti prezenta creditul in CHF ca fiind singura optiune pe care o ai. In plus CHF era prezentat ca o moneda sigura in comparative de exemplu cu EUR.
    2. Suntem acuzati de prostie pentru ca ne-am indatorat mai mult decat puteam plati si ca am dat “o caruta de bani pentru 4 pereti”. E usor sa faci acum aceste afirmatii pe care nimeni nu le-ar fi facut in 2007-2008. Avem in spate experienta crizei economice pe care nu o avea nimeni atunci, poate doar cei nascuti inainte de 1929 pentru cei care inteleg despre ce vorbesc. Economia era in crestere, intrasem in Uniunea Europeana si preconizarile erau optimiste atat pentru cresterea veniturilor, cat si cresterea economiei. Deci sa vii acum sa acuzi la adapostul unei schimbari de mentalitate pentru care nu ai nici un merit e nu numai o interpretare anacronica. dar si nedreapta
    3. Am vazut un comentariu de genul vinde-ti bunul achizitionat pentru a-ti plati creditul. Bunurile achizitionate acopera jumatate din valoarea creditului. Eu am cumparat un apartament, daca vand apartamentul raman cu o datorie egala cu valoarea initiala a creditului, adica m-am intors in 2008, am credit dar nu mai am nici casa. Cum poate cineva crede ca asta e o solutie.
    4. Sunt socat de lipsa de empatie si solidaritate a oamenilor care comenteaza de cele mai multe ori fara sa aiba toate datele necesare. Lipsa asta provine in majoritatea cazurilor din idea falsa ca daca s-ar face o ocncesie oricat de mica pentru noi, ar pierde ceilalti deponenti. Nimic mai fals. Asa cum afirma mai sus numitii, daca esti destept nu semnezi nimic cu banca asa cum au semnat “prostii cu credite in CHF”, deci nu vad cum ar cotiza ceilalti deponenti fara acordul lor si doar din dorinta unilaterala a bancii. Doar daca nu cumva in spatele acestor jigniri catre fraierii cu CHF sta de fapt frica mare ca da, banca poate sa ne pacaleasca si pe noi pentru ca are parghii. Si atunci asta e o ipocrizie si totul se reduce pentru fiecare la a-si salva pielea, gen decat sa sufar eu mai bine sa suferi tu. Nimic bun nu se poate allege de un popor in cadrul caruia nu exista solidaritate.
    5. E corecta afirmatia “nu ti-a pus niment pistolul la tampla sa semnezi, ai semnat de bunavoie”. Asa este, insa acest lucru nu exclude posibilitatea ca produsul cumparat sa fie toxic. Creditul este tot un produs pe care-l cumperi ca orice alt produs. Cand cineva cumpara carne care se dovedeste a fi stricata sau un utilaj care se strica in doua luni nu te duci la comparator sa-i spui “nu ti-a pus niment pistolul la tampla sa cumperi asta”. Si totusi e un abuz. Faptul ca nu am semnat sub amenintari nu inseamna ca nu pot fi victim unui abuz. Bancile (si nu vorbesc despre oamenii de la ghiseu, ci de actionari) aveau suficiente cunostinte sa stie ca se comitea un abuz. La fel ca si BNR care facea aluzii si nu reglementa nimic sa nu-I supere, ca si acum, pe bancheri.
    6. Exista varianta, cum am citit aici, sa mergi sa negociezi cu banca scaderea marjei. Eu am 5,9. Daca autorul articolului are 3,4 inseamna ori ca isi permitea sa negocieze ori ca e angajatul bancii (apropo, marja sub 3 asa cum se specifica in articol e valabila poate doar la angajatii acelei banci, cu conditii preferentiale). Dar eu sunt un bun platnic, nu am intarziat absolut deloc, niciodata. De ce ar negocia banca cu mine? Intre o persoana fizica si o banca intotdeauna banca are o pozitie de forta pentru ca ea are mai putin de pierdut, asa ca negocierea e doar o iluzie, realist vorbind iti vor propune o varianta prin care ei sa vastige cel putin la fel de mult.

    • adrian says:

      George, să le luăm pe rând:
      1. Și eu aș vrea o mașină mult mai sigură dar nu mi-o permit. Este importantă o mașină sigură? Evident că este. Trebuie să mi-o iau? Doar în măsura în care mi-o permit. Dacă nu-ți permiți ceva și faci niște artificii să-ți permiți nu te aștepta ca, dacă tu ai fentat o situație, să ai câștig de cauză la nesfârșit. Și mie îmi spune Volvo că are cele mai sigure mașini. Ce să fac? Să duc repede să-mi iau un Volvo? Aș vrea dar nu-mi permit. E mult de discutat pe tema asta, e o mare problemă a românilor care n-au nici cea mai mică educație economică. Facem ore de religie dar de antreprenoriat și cursuri financiare nu. Avem mentalitatea păguboasă că tot ce ține de bani este cumva malefic.
      2. Nu înțeleg ce vrei să spui. Eu nu spun că e o prostie că ți-ai luat casă ci e o prostie că nu ai citit contractul și ai acceptat termenii. Da, n-aveam experiența crizei, ai dreptate dar tocmai pentru că a venit această criză nu văd de ce trebuie ca un grup de oameni să fie ajutat în detrimentul altora doar pentru că unii au “pățit-o” ceva mai rău decât ceilalți.
      3. Și ce vrei să faci dacă nu mai poți să plătești? Să rămâi cu bunul respectiv și să vină cineva să te ajute? Dacă ai un apartament care îți mai acoperă 60% din suma împrumutată și-l dai înseamnă că mai rămâi cu o datorie de doar 40% și ai mai puțin de plată. Sună ciudat și foarte dificil de acceptat pentru cineva obișnuit să creadă că o casă este un drept cu care s-a născut dar nu e așa deloc. Dacă ai rată 4000 de lei și nu-ți poți permite să mai plătești, reduci rata la 1500 și îți iei chirie la 1500, înseamnă că ai redus povara financiară cu 1000 de lei. Îmi vei spune că nu mai ai propria casă, e adevărat, dar nu le poți avea pe toate.
      4. Eu sunt surprins de lipsa de empatie a celor care cred că situația lor este dramatică și n-am văzut pe unu’ să spună că TOȚI cei care au credite în alte valute să aibă parte de același tratament. Cei cu credite în CHF vorbesc doar despre situația lor dar să știi că și la Euro este la fel, oamenii plătesc rate mai mari și la ei nu v-ați gândit. Nu-mi băgați mie mâna în buzunar ci vreți tratament preferențial doar pentru că vi se pare că drama voastră este mai mare. Îmi pare rău pentru fiecare caz în parte în care oamenii au o situație dificilă dar nu-mi cere să fiu empatic cu cei cărora dacă le spun că au făcut o prostie că n-au citit contractul vin și mă fac cu ou și cu oțet cum că aș fi omul băncilor. Sincer îmi pare rău pentru oricine este într-o situație dificilă dar am auzit de povești mult mai tragice ale unor oameni care s-au purtat demn și care n-au ajuns în situația aia dificilă pentru că n-au fost în măsură să citească un contract și să refuze niște clauze abuzive.
      5. Nu ai dreptate. De ce nu te duci la cel de la care ai cumpărat să-i ceri diferența înapoi? Vezi ce spui la punctul doi și cum te contrazici la punctul 5. Adică, noi, ăștia care ne-am împrumutat n-am știut și suntem nevinovați dar știau “ăia” care ne-au împrumutat, deci au făcut-o cu rea intenție. Repet, de ce nu te duci la cel de la care ai cumpărat casa să-ți dea banii înapoi? El a făcut un profit enorm. Nu este el mai vinovat decât banca? De ce i-ai plătit prețul respectiv?
      6. Ți-am zis că nu sunt angajat al băncii. Da, banca ar negocia cu cineva care nu are cum să plătească. De ce crezi tu că ar negocia cu tine atâta timp cât n-ai întârziat niciodată? Înseamnă că poți să plătești chiar și în condițiile date. De ce nu și-ar maximiza banca profitul? De ce nu te duci la producătorul de mâncare să-i spui să-ți dea mai ieftin carnea pentru că ai probleme financiare și te duci la bancă? Și unii și alții îți iau banii și fac profit.
      Comentariul tău mi s-a părut cel al unui om de bun simț care este la ananghie și îmi pare rău pentru tine dar încearcă să ieși din blocajul ăsta mental și privește lucrurile altfel. O să vezi că, din păcate, eu am dreptate.

Comenteaza