newsletter rss
Reevolutie – putin altfel
valoare
Prima metodă prin care estimezi inteligenţa unui conducător este aceea de a vedea ce fel de oameni îl înconjoară - Niccolo Machiavelii
Inscrie-te Login

Dar o scară de bloc ați avut vreodată în grijă?

October 9th, 2016 | Categorii: Blog, Home items, Uncategorized | adrian | Comenteaza

Geme Facebook-ul de apeluri la semnături, fie de la USR, fie de la independenți. Am semnat pe unde m-au prins, i-am încurajat și pe alții să o facă. Dintr-o dată vrem o clasă politică nouă, „să vină domnule alții noi, cinstiți și cu poftă de făcut lucruri”. Corect, doar că am și eu o întrebare pentru toți cei care ar urma să ne conducă în locul leprelor de acum: „Ați avut grijă măcar de o scară de bloc?”.

Eu aș face un experiment, m-aș duce în blocul în care locuiește Nicușor Dan (înțeleg că stă într-un apartament dintr-un bloc prin Militari) să văd cam cum arată scara lui, cutiile poștale, liftul, ghena, subsolul, scara în general, ce zic vecinii despre el. Aș vrea să văd unde locuiesc toți cei care vor să intre în politică, să văd ce au făcut ei în microuniversul lor. Alde Lenuța sau Dragnea știm pe unde-și aștern capul pe pernă, fie într-un complex de fițe sau la vila de neam prost. Deci, în ce-i privește pe nesimțiții ăștia care au fost până acum în politică știm, după situația locativă, cam ce le poate pielea. Tot așa vom ști și despre ăștia noi cam ce vor putea face. Veți spune că exagerez dar nu e deloc așa.

Prin vara lui 2011 m-am trezit cu biata doamna Chiceag, vecina de deasupra, că-mi spune: „Domnu’ Călin, nu vreți să fiți președintele blocului? Ultimii trei președinți au murit destul de repede.” M-am gândit că poate mă urăște. Scuza ei era că asociația avea 3000 de lei la CEC și nu-i pot scoate fără semnătura unui președinte. Am refuzat-o prima dată doar că, după ce m-am gândit mai bine, mi-am dat seama că era șansa mea să rezolv problema de la centrala blocului care-mi dăduse bătăi de cap pentru că iarna nu avea apă caldă și căldură în același timp, erau ori una, ori alta. Noroc că la o săptămână s-a rugat din nou de mine, i-am zis că sunt interesat. Nu știam legea, nu știam procedura așa că mi-a explicat planul, ea o să mă propună și o să vorbească ea cu vecinii pe care-i cunoaște să mă voteze. Fuck, deci trebuie să trec printr-un proces de vot? Ce căcat, eu abia dacă deschid gura să le spun vecinilor un bună ziua (nu am fost prieten niciodată cu vecinii, de regulă m-am certat cu ei, o să revin cu povestea lui Maxi altă dată). Nu mai puteam să dau înapoi, ochii femeii sclipeau când îmi vorbea de cei 3000 de lei care aveau să revină în mâinile asociației. A venit momentul votului, Blaga Vasile e un mic copil pe lângă madam Chiceag. Păi am fost singurul candidat și m-am ales cu unanimitate. Toată lumea știa că în curând o să ne luăm cei 3000 de lei iar eu eram în joc de glezne să mă bag în seamă cu centrala, să văd de ce plătesc 1000 de lei la întreținere dar duș canci, făceam doar când erau caloriferele reci.

Am chemat un inginer recomandat de cineva apropiat și așa l-am cunoscut pe domnul Vartan, un om trecut de 50 de ani,  scud, cu barbă și care trăgea permanent dintr-o țigară. Am coborât cu el la centrală, s-a uitat, a cercetat și a concluzionat: „aici este o țigănie”. Așa a zis, pe cuvânt, îl citez. După aia timp de un sfert de oră mi-a explicat ce înseamnă traseele, că noi n-avem vană cu trei căi, că avem același traseu și la apă caldă și la căldură, că avem o centrală prea mică pentru 26 de apartamente și că n-avem ce face. „Cum adică n-avem ce face?” îl întreb. „Păi domnule Călin, trebuie să băgați minim 20.000 de lei să rezolvați problema, vă trebuie încă o centrală pentru apa caldă.” „Păi strângem bani și o facem.” Mi-a zâmbit îngăduitor. M-a întrebat cum am ajuns președinte. I-am explicat. Mi-a zâmbit din nou. „Sunteți optimist, n-o să dea nimeni bani după ce au dat acum un an jumătate să pună mizeria asta.” Ca să scurtez povestea, a avut dreptate, când i-am spus d-nei administrator (o femeie la peste 70 de ani care nu locuia în bloc) că trebuie să reparăm era să o omor pe femeie care avea deja palpitații la inimă. Nici n-a vrut să audă.

Aș putea să scriu o carte despre experiența asta dar, ca să scurtez, am plătit din buzunarul meu centrala cea nouă urmând să recuperez banii în timp (adică să nu mai plătesc întreținerea până acoperim costurile). A durat doi ani până s-au acoperit. Ei bine, după reparație ne-am trezit cu căldură și cu apă caldă plus că, brusc, întreținerea a scăzut cu 15%. În bloc s-a dus vestea că am plătit eu. Am fost tras deoparte și am fost întrebat foarte bănuitor: „Cu ce scop ați făcut treaba asta?”. Întrebarea mi s-a părut atât de cretină că nici n-am răspuns. După toate astea a venit schimbatul porții (cea veche era o ruptură), am plătit actele pentru Asociația de Proprietari (să fim înregistrați la tribunal ca să putem depune dosar de reabilitare termică), am schimbat cutiile poștale, am zugrăvit scara, am montat camere video, am „gonit” din scară firma PolsSecurity pentru că intrau câte 200 de oameni pe săptămână în bloc (firma asta avea sediul la noi pe scară) iar unii dintre ei erau niște dubioși, am reparat la terasă zona în care existau infiltrații, am schimbat interfonul, etc. Una peste alta, am rămas cu o „gaură” de 4000 de lei din banii proprii. La final m-am ales cu diverse acuzații. A fost o experiență incredibilă pentru că m-am contrat cu mare majoritate a vecinilor dar am descoperit o femeie extraordinară care locuia la noi în bloc, mare doamnă: Ileana Iordache Străinu. Nici cele mai cretinoide acuzații nu au putut contrabalansa șansa de a cunoaște un om minunat așa cum este d-na Iordache. O femeie în fața căreia mă înclin.

În 2015 m-am mutat în alt bloc unde am luat-o de la cap, m-am bătut cu ApaNova (și aparent am câștigat), cu șobolanii, cu nesimțiți care parcau de nu puteam să ies din curte. Dar am făcut asta fără să fiu președinte. De data asta nu am pus bani singur, mai e un vecin care a pus chiar mai mulți bani când a văzut că lucrurile se mișcă. Ne-am ales, din nou, cu acuzația de furt deși nimeni nu a întrebat vreodată din ce bani s-au făcut toate lucrurile de la bloc în situația în care nu a apărut, timp de un an, niciun cost la întreținere.

De ce povestesc toate astea? Pentru că am văzut ce înseamnă să te apuci să faci lucruri, trebuie să ai o toleranță la prostia celor din jur incredibil de mare (eu nu o am și îmi este, încă, foarte greu să gestionez relația cu proștii), trebuie să înțelegi cum funcționează lucrurile (pot să dau sfaturi despre cum trebuie să funcționeze o centrală termică de bloc, am furat meserie), trebuie să ai oameni de încredere atunci când le ceri sfatul, nu trebuie să aștepți recunoaștere, trebuie să ai idei și să vezi cum merg lucrurile iar în România trebuie să ai bani puși la ciorap ca să te înhami la ceva. Cei cinstiți 100% vor ieși în pierdere de fiecare dată.

Întreb și eu încă o dată: voi ați condus măcar o scară de bloc? Nu stat la birou în București și trimis emailuri, nu traininguri organizate de firmă și Exceluri în care calculați ROI-ul. Vreau să știu când ați coborât ultima dată în subsolul blocului, când ați fost la țară și ați încercat să-i convingeți pe oameni să-și taie buruienile din fața casei, când ați fost într-o fabrică sau pe un șantier (ați văzut că nu se respectă nici cele mai elementare norme de protecția muncii pe șantiere?)? Când ați renunțat să parcați mașina pe trotuar pentru că acolo aveați treabă, când ați mers ultima dată cu mijloacele de transport în comun, când ați fost ultima dată într-o toaletă de școală de stat, când ați fost ultima dată în spital (dar nu vizită anunțată), când ați mâncat ultima dată parizer cu pâine, când ați încercat să învățați un pensionar să utilizeze un calculator?

Și eu vreau oameni noi, îi urăsc pe nemernicii care n-au condus până acum, dacă aș ști că nu pățesc nimic i-aș împușca fără niciun regret. Jur! Dar nu m-a convins niciunul, n-am văzut nimic spectaculos la nimeni. Poate Cioloș, puțin așa. Am auzit că se documentează și că știe, uneori, mai bine chiar decât miniștri subiectele din ședințe.

Eu nu cred că oamenii care se zbat acum pe Facebook și la TV sunt soluția, o să-i votez că, de, asta este, dar nu am vreo așteptare de la ei. Duceți-vă și verificați cum arată blocurile în care locuiesc și dacă e jeg, dacă subsolul pute, dacă liftul n-are lumină, dacă cutiile poștale sunt vechi și prăpădite atunci să le bateți obrazul că la ei acasă e jeg dar vor să rezolve problemele unei țări.

Comenteaza