newsletter rss
Reevolutie – putin altfel
valoare
Prima metodă prin care estimezi inteligenţa unui conducător este aceea de a vedea ce fel de oameni îl înconjoară - Niccolo Machiavelii
Inscrie-te Login

Manifest

Textul de mai jos îi aparţine lui Alexandru Codreanu. Alex munceşte “afară” iar marele lui merit este că îi pasă necondiţionat pentru că el poate, în orice moment, să devină cetăţean respectabil şi respectat al oricărei naţii vestice.

AVEM NEVOIE DE MÂNDRIE NAŢIONALĂ

Într-o vreme în care complexele noastre de inferioritate se îmbină armonios cu sentimentul (a inca) unei generatii sacrificate de puţini pentru o mână de arginţi, sentimentul mândriei naţionale poate fi gura de oxigen care să ne scoată din letargia şi blazarea care ne caracterizează de mai multă vreme.

Călătorind prin lume am încercat să identific elemente distinctive ce ne diferenţiază de alte popoare. Una din calitătile noastre evidente este disponibilitatea la efort, în condiţii descurajante pentru majoritatea ţărilor ”dezvoltate”. Nefiind niciodată răsfăţaţi de soartă, dimpotrivă chiar, am fost căliţi să muncim în orice condiţii. Rezultatele sunt o adaptabilitate ridicată şi perseverenţă. Acestea sunt atuutile noastre, unele dintre puţinele lucruri ce ne-au ramas şi se potenţează pe zi ce trece, pe măsură ce suntem din ce în cea mai vitregiţi ce “reprezentanţii” acestei ţări.

Există duşmani ai sentimentului de mândrie naţionala. Unul dintre ei este politica externă post-decembristă care nu a facut nimic pentru a separa faptele reprobabile făcute de anumiti posesori de paşaport sau carte de identitate românească de restul majorităţii românilor care au muncit şi muncesc din greu pentru un ban mai bun în toata lumea. Rezultatul acestei lipse de acţiune a fost schimbarea opticii Occidentului faţă de români: de la victime ale unui sistem totalitar am devenit cu toţi ţigani fugiţi din păduri şi emigranţi ilegal în Europa în scopul de a fura, cerşi şi a profita de asigurările sociale ale ţărilor de destinaţie.

Un alt duşman al mândriei de a fi român este politica internă post-decembristă. Aleşii ţării au vândut pe nimica bucată cu bucată economia naţională pentru a-şi umple conturile personale. Apoi au falimentat sistemul de pensii, sistemul de apărare, sistemul sanitar şi de învăţământ al ţării. Este greu de explicat copiilor de astăzi cum în locul mall-urilor unde şomerii se plimbă uitându-se la vitrine au existat fabrici care exportau produse în toata lumea. Este greu să ramai mandru cand unii dintre “români” te-au lasat în fundul gol.

Ultimul, dar nu cel din urmă duşman mentionat, este introspecţia naţională, analiza dură a calităţilor, dar mai ales a defectelor ce transpiră din istoria României şi din comparaţia noastră cu alte tări şi popoare. Ori aceasta este exact cauza principală a complexelor de inferioritate pe care simţim, dar mai ales le trâmbiţăm oricui doreşte sau nu să ne asculte.

Acest lucru nu ne este benefic. Mai ales în condiţiile în care nu mai avem lăudători. Trebuie să începem să ne promovăm singuri, să ne facem reclama (chiar şi în fundul gol), în acelaşi mod în care marele vest s-a auto-promovat ca pe un salvator al românilor sătui de salam cu soia.

Aceasta introspecţie trebuie să se transforme cât mai repede într-o moralitate orientată către interior. Oglinda istoriei trebuie să ne ajute exclusiv la a ne corecta, nu la a ne alimenta falsul sentiment de inferioritate. Nimeni până acum nu este fără de pată; nu am inventat noi nimic rău pe lumea asta, totul a fost facut deja de altii cu mult timp înaintea noastră.

Nu trebuie să uităm că cei peste 20 de ani trecuţi de la evenimentele din decembrie sunt marcaţi de naivitatea celui care în sfârşit a văzut ciocolată şi crede că mâna care îi oferă dulciurile face acest lucru dezinteresat. Acum însă, ca oameni paţiţi şi învăţaţi, nu mai putem lasa lucrurile să continue în aceeaşi direcţie. Nu ne mai putem lăsa conduşi de Iude care ne-au vândut destinul generaţiilor noastre şi a copiilor noştrii.

Corectarea greselilor ne va aduce demnitate, adica manifestarea exterioara a respectului de sine. De la demnitate pana la mândrie nu mai este decat un pas.

Inchei acest manifest pentru mândrie naţionala şi maturizarea noastra ca cetateni ai României cu remarca ca cutitul ne-a ajuns la os, iar mintea românului de pe urma este ascutita. Privesc pustiirea campiilor şi otravirea fantanilor naţionale din prezent ca pe modul nostru traditional de aparare în fata navalitorilor. Putem reface totul atata timp cat nu uitam ca a fi român nu este lucru de rusine.

Alex Codreanu

Comentarii

  1. BD says:

    Dragul meu prieten,

    Cu toata actualitatea subiectului si cu tot mestesugul si sufletul pus, articolul tau nu a reusit sa ma entuziasmeze nicicum. Eu gandesc ca (re)nasterea si dainuirea acestor sentimente in romani trebuiesc precedate de o pedepsire a faptelor si o epurare a celor care ne-au adus si ne mentin in actuala stare. Fara chiuretajul acesta nu prea vad sansa relansarii. Revolutia din ’89 a esuat lamentabil tocmai pentru ca nu am facut necesara curatenie inainte de a porni la un nou drum si am tarat cu noi toate lichelele, ba mai mult, le-am mai si pus in frunte.

    In alta ordine de idei, tin sa-ti amintesc ca mandria si demintatea nu se castiga la gura sobei, picotind cu ochii in vatra si cu mana pe canuta de ceai. Mandria si demnitatea se invata de la parinti si se intareste prin munca, lupta si sacrificii, cu sange chiar (al tau si poate al copiilor tai). Demnitatea si Mandria clamate de tine, nu plutesc in aer, ele sunt purtate de barbati, ori Romania are doar simpli purtatori de coaie, daruiti cu cele mai frumoase femei de pe pamant langa ei. Nici macar lucrul acesta nu i-a facut sa fie mandrii, si ma indoiesc ca o va putea face vreodata vreun discurs.

    Daca as avea o sageata in arc, eu as indrepta-o inspre masculul roman, cel care-si ridica lasitatea la rang de virtute (numind-o smecherie) si care confunda virilitatea cu norocul de a-l fi cacat ma-sa intr-un ocean de femei frumoase, condamnate sa imperecheze cu masculi jalnici, lipsiti de mandrie si demintate.

    Romania nu prea mai exista. Nu ne mai apartine! Au vandut-o pana mai ieri “marii” barbati ai tarii cu acceptul tacit, al nostru, al meu, al tau … care ne trezim acum cand ne este foame si nu ne mai putem misca cu masina si umple carutul cu mici si bere de la supermarket. Stiam demult ca nu este bine, stiam ca nu am luat-o pe drumul cel bun, dar am tacut!

    Nu nevoia de mandrie si demintate este cea care tipa astazi in noi; daca asta era cauza trebuia sa o tinem tot intr-un muget de demult. Tipam de spectrul foamei si al pierderii confortului si vrem sa imbracam scancetul asta timid in haina demnitatii si mandriei.

    Si cum nu mai putem salva Romania, mai degraba am salva ce se mai poate salva din tara asta: sa salvam femeile Romaniei! Frumoase, intelepte, pline de maternitate si gospodine innascute.

    Taiati-va coaiele dragi compatrioti, pentru ca nicicand femeile romance sa mai nasca pseudo-masculi ca noi!

Comenteaza