newsletter rss
Reevolutie – putin altfel
valoare
Prima metodă prin care estimezi inteligenţa unui conducător este aceea de a vedea ce fel de oameni îl înconjoară - Niccolo Machiavelii
Inscrie-te Login

Doamna Ana de Burbon – o surpriză

August 7th, 2016 | Categorii: Blog, Home items, Uncategorized | adrian | Comenteaza

„Am locuit într-o casă bântuită de stafii.” Ce credeți despre o persoană care este ferm convinsă de asta? Cum ar fi dacă aceeași persoană ar fi foarte modestă, de bun simț, nu ar sări calul cu nimic dar nici n-ar ieși în evidență prin ceva? Cum ați privi un om care răspunde relativ simplu la întrebări, nu mai mult de 2-3 propoziții? Cum vi s-ar părea o persoană care n-a fost la înmormântarea unor oameni care i-au fost apropiați sau nu mai știe nimic despre un servitor care i-a fost loial mulți ani? Ce femeie nu mai ține minte în ce an s-a căsătorit? Cum este o femeie care și-a iubit soțul necondiționat și nu a pus în discuție deciziile lui? Credeți că cineva despre care se spune că a plecat cu un tren plin de comori poate ajunge în situația de a vinde bijuteriile familiei? Ce credeți despre cineva care nu se plânge niciodată indiferent de cât de greu a dus-o și care s-a oferit voluntar în război chiar dacă ar fi putut să ducă o viață liniștită într-un palat departe de probleme?

Când eram mic tot ce știam despre Regele Mihai era că și-a părăsit țara cu un tren plin de aur. Mai târziu l-am văzut pe Rege în câteva interviuri, mi s-a părut insipid, plictisitor, deloc inspirațional. Azi, după ce am încercat o minimă documentare în ce o privește pe soția regelui am pretenția că am înțeles câteva lucruri. Una este să citezi din ce se presupune că ar fi spus Doamna Ana de Burbon și alta este să o vezi în puținele interviuri pe care le-a dat. Cine îi spune Regina Ana a României înseamnă că n-a înțeles nimic din ce era această femeie. Cine se bate în piept cu cărămida că este monarhist înseamnă că n-are nici cea mai elementară considerație pentru o femeie care m-a cucerit tocmai pentru că nu suportă să i se spună: Alteța Voastră! Anna de Bourbon, așa cum îi plăcea să i se adreseze lumea sau: Anne Antoinette Françoise Charlotte Zita Marguerite de Bourbon Parma, pe numele ei întreg, mi s-a părut o persoană care avea niște calități de regină dar care, iertat să-mi fie dacă exagerez, n-avea nicio treabă cu o asemenea responsabilitate. După interviul pe care l-a acordat Eugeniei Vodă și cele câteva răspunsuri date Marilenei Rotaru am aflat, din gura personajului, câteva informații foarte interesante. Aș începe cu bla-blaurile necesare pentru a scoate în evidență ce mult și-a iubit Regele Mihai țara, cum că în fiecare zi le povestea ei și fetelor lui despre România, este o exagerare, evident, dar una absolut scuzabilă având în vedere că după atâtea minciuni despre Rege era nevoie de o contrapondere. Mi-au plăcut interviurile pentru că scot în evidență niște realități despre o persoană urcată pe un piedestal într-un mod greșit lucru care, cred, i-a adus doar deservicii. Nu m-a interesat Casa Regală pentru că eu cred despre monarhie că este la fel de folositoare ca un descântec de babă în cazul febrei la copii. Aici vorbesc strict despre România și n-aș vrea să extindem discuția pentru că am ajunge să rezumăm comportamentele și deciziile unor națiuni într-un mod superficial.

Chiar dacă Doamna Ana de Burbon crede că a locuit într-o casă bântuită și era convinsă că Palatul Elisabeta este vizitat de o stafie, face aceste mărturisiri cu o sinceritate totală. Nici măcar n-am râs de o asemenea inepție, am ascultat-o în continuare cum a vândut flori, cum a îngrijit soldați pe front într-un război în care s-a oferit voluntar, cum n-a avut alături la nuntă părinții pentru că Papa n-a fost d’acord cu mariajul dintre o catolică și un ortodox și multe alte istorisiri de la o femeie de 85 de ani (la momentul interviului) care n-avea dileme și care nu s-a simțit niciodată umilită când a rămas fără bani și a avut nevoie de ajutor. M-a impresionat sentimentul pe care-l avea față de Regele Mihai, nu i-aș spune dragoste cât abandonare necondiționată în fața unui om care, înțeleg, nu i-a cerut niște chestii aberante și cu toate astea au reușit să formeze un cuplu despre care, acum, cred că n-avea aproape nicio fisură, s-au potrivit perfect. Nu a pus în discuție deciziile soțului și din cauza faptului că nu cred că Regele Mihai a luat prea multe decizii în viața lui fiind mai degrabă genul de bărbat care lasă cârma din mână și Dumnezeu cu mila. De amintit că ea l-a învățat pe Regele Mihai să stea la rând să cumpere bilete la film sau cum se plătește taxiul. Gândiți-vă la un copil care e scos dintr-un sat în care tot ce trebuia să facă era să asculte de cei mari și singurele interacțiuni cu lumea exterioară erau plimbatul prin zone aranjate artificial sau discuțiile cu oamenii mari care decid pentru el. Atât și nimic mai mult. Nu poți să ai pretenția de la un asemenea copil să ia decizii importante și nici să se opună comuniștilor. Sunt convins că Regele Mihai chiar a abdicat pentru că 1000 de tineri erau amenințați cu moartea, este de domeniul evidenței că nu a plecat cu nicio comoară după el la fel cum este la fel de clar că nici nu a fost vreo capacitate intelectuală sau vreo personalitate puternică. Michael King a fost broker la New York timp de 9 ani și a pierdut toți clienții pe care i-a avut, asta spune multe despre abilitățile lui de socializare, comunicare și de înțelegere a lumii care-l înconjoară.

Amândoi, însă, au muncit, ceea ce este de apreciat. Azi, beizadele care timp de câteva luni au trăit cu iluzia că sunt milionari nu mai reușesc să își pună ordine în viață doar pentru că s-au crezut, cândva, niște mici regi, un om care timp de 25 de ani nu a știut ce înseamnă viața reală a reușit să se adapteze, cât de cât, la cerințele vieții cotidiene. Este mult mai mult decât vă puteți imagina.

Mi-a plăcut mult Doamna Ana de Burbon, cu toate credințele ei ridicole în stafii. Nu m-a impresionat prin inteligență (prefer să nu-mi spun părerea despre cât de inteligentă cred că era), nu m-a impresionat prin prezență sau prin vreo abilitate ieșită din comun ci prin bunul simț, prin așezarea adecvată în această lume. Fără pretenții, fără ifose, fără așteptări prostești, femeia asta a trecut prin viață cu seninătatea omului care a luat totul așa cum a venit, fără să se plângă (n-am văzut se lamenteze chiar dacă a trecut prin momente foarte grele) și cu o încredere oarbă în soțul ei. Pentru Regele Mihai și soția sa a fost mai bine că nu au fost nevoiți să conducă o țară, nu cred că le s-ar fi potrivit, niciunul nu ar fi avut capacitatea de a se opune unor politicieni nemernici (și, din păcate, România nu a avut altceva la conducerea ei în ultimii 70 de ani) și nu ar fi putut să ajute țara asta pentru că abia s-au ajutat pe ei. Așa, măcar, rămânem cu iluzia că am fi avut un rege drept și o regină pe măsură, este marele cadou pe care viața l-a pregătit pentru Regele Mihai și soția lui, doi oameni onești.

Comenteaza