newsletter rss
Reevolutie – putin altfel
valoare
Prima metodă prin care estimezi inteligenţa unui conducător este aceea de a vedea ce fel de oameni îl înconjoară - Niccolo Machiavelii
Inscrie-te Login

Natalitatea – cea mai mare problemă a României

May 12th, 2012 | Categorii: Blog | adrian | 2 comentarii

Despre natalitate s-a discutat de multe ori însă nu s-a făcut nimic concret pentru că nu este sesizat punctul critic în care ne aflăm. Să facem o mică recapitulare a situație României pentru a avea un punct de plecare:

Conform CIA World Factbook populația României era estimată la aproximativ 21.848.504 de locuitori din care 14.8% populație sub 14 ani, 70.4% populație între 15 și 64 de ani (așadar activă sau potențial activă) și 14.8% peste 65 de ani. Media de vârstă este de 39,1 ani. Suntem pe locul 209 la rata natalității care este negativă: -0,26%. 1.3 copii/femeie adultă și cifrele pot curge. Detaliile le puteți găsi aici (https://www.cia.gov/library/publications/the-world-factbook/geos/ro.html).

Situația, în comparație cu alte țări este cea prezentată în tabelul de mai jos:

Țara Media de vârstă Până în 15 ani Între 15 și 64 de ani Peste 64 de ani Rata natalității Nr. de copii/femeie
România 39,1 14.8% 70.4% 14.8% -0,26%. 1.3
Ungaria 40.5 14.9% 68.2% 16.9% -0.184% 1.41
Cehia 41.1 13.5% 70.2% 16.3% -0.134% 1.27
Grecia 42.8 14.2% 66.2% 19.6% 0.06% 1.39
Finlanda 42.7 16% 66.1% 17.8% 0.065% 1.73
Austria 43.4 14.1% 67.7% 18.2% 0.026% 1.41
Iran 27.4 24.1% 70.9% 5% 1.247% 1.87
SUA 37.1 20.1% 66.8% 13.1% 0.899% 2.06
Germania 45.3 13.3% 66.1% 20.6% -0.2% 1.41
Suedia 42.2 15.4% 64.8% 19.7% 0.168% 1.67
Norvegia 40.3 18% 66% 16% 0.327% 1.77
Spania 40.9 15.1% 67.7% 17.1% 0.654% 1.48
Singapore 33.5 13.8% 77% 9.2% 1.993% 0.78
Brazilia 29.6 26.2% 67% 6.7% 1.102% 1.82

După cum se observă în tabel la media de vârstă România se plasează mai bine ca alte state (este însă o consecință a nefericitei politici duse în anii 60 – 80, așazisa perioadă a decrețeilor), din păcate aveam cea mai mică rată a natalității dintre toate țările comparate și suntem pe penultimul loc la numărul de copii/femeie. De remarcat și poziția nu tocmai fericită a Germaniei și rata foarte bună a natalității din SUA sau poziția Braziliei.

Prima explicație superficială a scăderii natalității ar fi situația economică însă estimările din tabel sunt pentru anul 2012 ceea ce înseamnă că aceeași problemă trebuia să apară și în Spania și mai ales în Grecia unde perspectivele sunt mai sumbre decât în România. După cum se observă lucrurile nu stau deloc așa, în Grecia rata natalității este de 0,06% iar în Spania 0,65%. De asemenea, natalitatea este scăzută în Germania, într-o țară cu o bună condiție economică. Numărul de copii/femeie în România este de 1.3 ceea ce înseamnă că femeile din România nu mai fac copii. Există mai multe explicații: emanciparea femeilor, infertilitatea, instabilitatea din familie, cariera, lipsa de responsabilitate, inexistența unui partener pe care să se poată baza, frica, situația econimică dar și determinările culturale (să nu uităm că femeile care acum au peste 50 de ani au fost victimele politicii nefirești duse de Nicolae Ceaușescu pentru creșterea natalității iar acest lucru s-a răsfrânt în educația pe care au transmis-o copiilor). Dacă se analizează modelul de femeie de succes promovat în mediile românești se poate constata cu ușurință că aceasta nu are responsabilități, are un soț înstărit (fotbalist sau om de afaceri), pune mare preț pe distracție și trece cu ușurință de la un partener la altul. De asemenea, când se discută despre avort, de exemplu, nu se discută despre cuplu care poate ajunge în această situație ci doar despre o problemă pe care trebuie să o rezolve femeile.  Se vorbește de femeia însărcinată ca și când  ar fi rămas însărcinată singură, fără aportul unui bărbat. Nimeni nu vorbește despre bărbat, de exemplu, cuvântul “femeie” sau “femei” apare de 54 de ori iar cuvântul “bărbat” NICIODATĂ în articolele de aici și aici.

Așadar, avem o problemă de educație și una culturală. În primul rând femeia a devenit obiect pentru bărbații cu bani (tipul promovat de media) și singura responsabilă pentru sarcinile nedorite.

Nu este de neglijat nici aspectul economic însă acesta reprezintă o scuză pentru cei care cred că un copil este un efort financiar foarte mare. Nu avem date despre cuplurile care nu au copii dar care cheltuiesc mai mult de 450 de lei pentru țigări și alcool, ar fi o statistică interesantă.

O altă cauză a natalității scăzute o reprezintă și modul facil în care se realizează un avort și consecințele unui avort asupra unei femei. Despre avort nu se discută (o lipsă de comunicare în familie) și nici nu sunt promovate politicile de contracepție care ar duce la scăderea numărului de avorturi și a efectelor nocive pe care avorturile le au asupra femeilor (efecte mai puțin dramatice pentru bărbați).

Există însă și o serie de factori externi care îngreunează creșterea unui copil în condiții bune, primul îl reprezintă accesul foarte dificil la o creșă sau la ajutor specializat pentru copiii de până la 3 ani. Lipsa unui sistem de bone specializate și a numărului de creșe. Numărul de grădinițe este redus iar cele particulare au prețuri prohibitive pentru o familie care are un venit mediu.

Creșterea natalității trebuie stimulată pentru că aduce beneficii pe termen lung și este singura modalitate de a evita dispariția populației românești în următoarii zeci de ani. Politicile de creștere a natalității trebuie să fie discutate și puse în practică rapid însă singure nu sunt suficiente pentru a asigura succesul.

Există o serie de țări care au o politică pro-natalitate (Franța, Brazilia, Mongolia). Modelul Franței îl puteți vedea aici http://www.slideshare.net/HNurton/france-99335

Sunt trei direcții pe care trebuie să se concetreze politicile de creștere a natalității: una de educare a cuplurilor, una de „recompensare”  și una de modificare a mediului extern în care să fie crescut un copil.

Educarea cuplurilor:

  • Prima măsură pentru o viață de cuplu sănătoasă este contracepția. Așa cum la mașini viteza a fost posibilă datorită îmbunătățirilor aduse sistemului de frânare așa și o educație despre metodele de contracepție poate să asigure premisele unei vieți de cuplu cât mai normală. Dacă experiența cuplului este legată de avorturi sau de momente de panică legate de o sarcină nedorită atunci o să devină mai dificil să își dorească o sarcină.
  • Promovarea intensă legată de „sănătatea” fizică și mentală pentru un cuplu. Așa cum se promovează consumul de lichide sau de fructe și legume ca o condiție pentru o viață sănătoasă la fel ar fi indicat să existe și o promovare a familiei cu copii ca un mediu sănătos pentru toată lumea.
  • Educarea tinerilor părinți în spiritul unui anumit sacrificiu pe care trebuie să-l facă atunci când apar copiii. Viața de cuplu se modifică radical atunci când apar copiii și ambii părinți trebuie să se implice și să înțeleagă schimbările prin care trec.
  • Cuplurile cu copii trebuie să aibă noțiuni de pediatrie și să fie în măsură să înțeleagă ce înseamnă o problemă medicală. Este esențial pentru sănătatea copiilor ca părinții să fie în măsură să evalueze corect o problemă (nu le cere nimeni să fie medici dar să înțeleagă, de exemplu, de ce nu e bine să administrezi antibiotice la primul semn de febră sau de ce trebuie să tratezi cu atenție o răceală care se poate agrava).
  • Părinții trebuie să își schimbe obiceiurile legate de activitățile zilnice, de la modul în care se poziționează față de activitatea pe care o au la muncă până la distracția în fața televizorului.

Recompensarea:

În România au fost perioade în care s-a plătit un anumit procent din salariu ca indemnizație de creștere a copilului însă întotdeauna a existat riscul ca această măsură să sufere modificări. Oricum, impactul a fost minim și o să fie minim dacă nu se acționează altfel. Indemnizația de creștere a copilului obligă un părinte să stea acasă ori, de cele mai multe ori, persoanele active doresc să muncească (și e de preferat să se întâmple asta).

  • Așadar, sistemul de recompensare trebuie să fie legat de impozite și de reducerea acestora în funcție de anumiți factori. În primul rând trebuie stimulate familiile cu mai mult de 2 copii prin reducerea impozitului (nu plata unei sume fixe ci reducerea impozitului) pentru ambele venituri, în cazul în care există două venituri. Pentru familiile cu 1 sau doi copii discutăm, de asemenea, despre reducerea impozitelor dar într-un grad mai mic.
  • Deductibilitatea economiilor făcute pentru copii într-o anumită marjă (până la 100 de euro/lună pentru copil, de exemplu) asta înseamnă că cei care vor să economisească pentru copii să aibă posiblitatea să își deducă din impozit sumele plătită însă numai pe produse bancare sau de asigurări unde copiii beneficiază de bani la 18 ani.
  • Gratuitate pentru accesul în grădinițele de stat și deductibilitate pentru cheltuielile la o grădiniță particulară în limita anumitor sume (ex. 100 de euro/lună). În cazul în care grădinița particulară costă 250 de euro atunci 100 de euro sunt deductibili iar restul de 150 sunt asumați de părinți (acestea sunt niște exemple).
  • Plata unei indemnizații mamelor care doresc să crească copiii dar numai după absolvirea unor cursuri pentru creșterea copilului (e de discutat aici cum este mai bine și cum trebuie să arate acest cursuri).
  • Subvenții la achiziția unor autovehicule de familie pentru familiile cu mai mult de doi copii în anumite limite.
  • Reducerea costului la tichete pentru transportul public.

Modificarea mediului extern:

Modificarea mediului extern este activitatea care se realizeză cel mai greu și nu poate fi monetizată. Mediul extern presupune toate elementele care „înconjoară” familiile cu copii și copiii. De la grădiniță, școală, rude, prieteni până la media, expunerea copiilor la anumite informații mai mult sau mai puțin nocive, responsabilizarea formatorilor de opinie, etc.

Între măsurile pentru modificarea mediului extern intră:

  • mai mare „cenzură” asupra emisiunilor TV difuzate până la ora 22.00.
  • Folosirea funcțiilor de Parenting Control la calculatoare și educarea părinților în acest scop.
  • Folosirea de etichete vizibile pentru produsele alimentare prin care să se notifice părinții că alimentele nu sunt tocmai potrivite pentru consumul copiilor (sucuri acidulate, dulciuri, produse cu diverși aditivi alimentari ca de exemplu monoglutamatul de sodiu, etc.)
  • igienă mai riguroasă în cadrul instituțiilor de învățământ.
  • Campanii de promovare a educației sănătoase.
  • Obligarea tuturor posturilor TV de prezentare a unor emisiuni pentru copii care să cuprindă lecturi de povești, transmiterea unor concerte de muzică clasică, etc. Toate la aceeași oră (accesibilă părinților) așa cum sunt, de exemplu, emisiunile sportive.
  • Facilitatea accesării unor programe sportive și culturale pentru toți copiii. O evaluare a tuturor copiilor pe anumite aptitudini prin programe dedicate pe fiecare zonă în parte, sportivă, muzicală, de îndemânare, etc.

Lista este deschisă și reprezintă un punct de pornire. Multe din propunerile de mai sus au nevoie de voință și responsabilitate nu numai din partea politicienilor dar și din partea formatorilor de opinie, vedetelor media și chiar a cetățenilor simpli.

Comentarii

  1. monip says:

    1.3 inseamna ca fac copii -doar ca doar unul….si unele,mult mai putine,catre 2

    O familie normala ar trebui sa aiba cel putin 2 copii..la noi e foarte greu sa iti permiti asa ceva..lipseste chiar sistemul care sa sustina familia …degeaba ii dai 85% din salariu (dar max 34 mil,ceea ce nu inseamna mare lucru, daca inainte ai muncit pe dublu si ai rate la casa) daca dupa aia nu ai o cresa unde sa lasi copilul,gradinitele de stat nu au conditii decente (grupe de cate 40 copii) si scolile primare au program pana la 12.30..

    • adrian says:

      Nu e greu să-ți permiți 2 copii, trebuie să fii dispus să accepți că e nevoie de sacrificiu la modul cel mai concret cu putință și nu vorbesc doar de sacrificiu financiar. Am văzut prea mulți părinți iresponsabili și asta se întâmplă din cauza educației și a mediului. Am încercat să surprind o imagine cât mai obiectivă. Repet, este nevoie de sacrificiu, adică să nu te mai gândești să ieși seara la bere cu prietenii, să nu mai pierzi 2 ore la coafor, să nu mai cumperi 30 de cămăși scumpe, să nu mai fumezi, să nu mai bei, să nu mai pierzi timpul la TV la emisiuni de mâna a 5-a, să te trezești de dimineață și în week-end și să te culci la 12 noaptea, să te duci în parc cu copilul ori de câte ori ai ocazia, să te implici în creșterea lui, să nu trimiți la bunici ca să scapi de grijă, etc. E foarte greu să fi părinte.

Comenteaza