newsletter rss
Reevolutie – putin altfel
valoare
Prima metodă prin care estimezi inteligenţa unui conducător este aceea de a vedea ce fel de oameni îl înconjoară - Niccolo Machiavelii
Inscrie-te Login

Românii sunt proști, mult prea proști

March 23rd, 2014 | Categorii: Blog | adrian | 2 comentarii

Am praf și nisip în ochi deși sunt în casă. Șantierele din jurul meu fac mult praf și mult zgomot. Unul dintre ele este un bloc făcut pe locul unde, până acum jumătate de an, era casa lui Spiru Haret. A mai rămas un zid din ea. Celălalt șantier este Calea Victoriei. Două exemple de prostie, unul pentru că nu respectă adevăratele valori (dar murim de grija unul hoțoman care, înainte să fie hoțoman a dat cu piciorul într-o bășică) iar celălalt pentru faptul că lucrurile se fac într-o ordine care ar amuza orice copil care a construit ceva din lego și care ar putea să spună că nu se face așa, s-au apucat de pus pavajul deși nu au scos stâlpii cei vechi deși i-au montat pe cei noi. Lucrările se fac aiurea, muncitorii folosesc pikamerul fără să poarte căști de protecție pentru urechi iar când le spui că le face rău să nu poarte căști se uită la tine tâmp după care le vine să te bată. Cine ești tu să le spui așa ceva? Pe ei nu-i rănește nimic, sunt indestructibili, prostia este întotdeauna suficientă pentru a trece peste aceste mici probleme.

Viața mea în România și în București, în mod special, este un coșmar pentru că sunt victima celor care cred că nu au unde parca iar ei au nevoie de mașină ca de aer. Pe trotuarul lat de 5 metri de pe Lascăr Catargiu trebuie să mă strecor printre mașini deși în apropiere sunt două stații de metrou. Nu cred că românii își doresc să moară capra vecinului pe motiv că vecinul, de fapt, nu există, iar când acesta apare e clar că vrea să parcheze pe locul din fața blocului lor. După experiența de pe Lascăr Catargiu urmează, imediat, experiența școlii unde învățătoarea Ioanei habar n-are să vorbească și să scrie dar părinții vor să continue cu ea și în clasa I. Ce contează că vrea să se ducă la “patinuar în Cijmigiu”, ce contează că dacă îi atragi atenția că vorbește și scrie cu greșeli ești catalogat ca cârcotaș mizerabil, ce contează că habar n-are de programă și îi trage pe copii de urechi și de păr? Important este să nu avem un om mai inteligent ca noi la catedră pentru a nu face contrast cu modul în care se poartă părinții acasă.
Ora de începere a școlii este facultativă pentru marea majoritate a părinților, sunt puțini cei care ajung la ora 8 iar la ședința cu părinții, când le-am spus să ajungă la timp pentru că prima oră numai oră nu este dacă e întreruptă din minut în minut, mi-au replicat că e traficul aglomerat și că n-au cum să ajungă la timp. Le-am spus să plece cu 10 minute mai devreme de acasă, i-am blocat, se pare că această variantă nu intră în categoria soluțiilor. Soluția este să ajungă în continuare târziu la școală iar primul care a vociferat a fost chiar unul dintre băieții fostului ministrul al Muncii, celebra doamnă Câmpeanu.
Părinții își transportă copiii în mașină ca pe niște saci de cartofi, nu cred că am văzut 10% dintre părinți să folosească centurile de siguranță pentru copii, ei nu pățesc nimic, la fel ca și muncitorii de pe șantier. Centurile de siguranță sunt doar pentru proști, copiii lor au fost mult prea inteligenți de mici ca să accepte prostește centura se siguranță în mașină, plângeau iar părinții au luat asta ca un gest de maturitate din partea copiilor de câteva luni și au tras concluzia că acești copii își pot avea singuri de grijă, acolo pe bancheta din spate (în cazul în care stau pe bancheta din spate pentru că de la 3 ani copilul trebuie să vadă viața de pe locul din față, de cele mai multe ori). E nevoie de un singur accident pentru a distruge viața unui copil dar se pare că părinții români (chiar și cei care se consideră inteligenți) vor să dea o șansă acestui prim accident.

Drumul înapoi spre casă este un nou prilej de nervi și frustrare, la trecerea de pietoni din Piața Romană, de la coloane, una dintre lespezile trotuarului, finalizat acum o lună, este desprinsă, probabil că o să dispară de acolo în curând. Trecerea prin Piața Amzei este o surpriză continuă pentru mine, pe trotuarele refăcute, nu de mult, pietrele sunt sărite sau lespezile desprinse. Colac peste pupăză dau în mizerabila Piață a Amzei, un loc care a stat 5 ani în reconstrucție și unde, încă de dimineață, este o mizerie de nedescris. Când i-am spus paznicului Ilie Constantin de la firma Positive să nu mai scuipe cojile de semințe pe jos mi-a răspuns foarte afectat că vine măturătoarea după el. Îmi venea să-l bat.

Piața Amzei are și o parcare subterană, nefolosită. Românii, ăia proști, fac lucruri doar pentru a fi bifate dar nu-i interesează, de fapt, ce se va întâmpla după aia, totul trebuie să rămână ca înainte, adică mizerabil și dezorganizat.

Ajuns acasă am parte de reacțiile vecinilor care se uită suspicioși la mine: de ce am dat eu din propriul buzunar 10.000 de lei ca să se rezolve problema apei calde și a căldurii, pentru camerele video de supraveghere și pentru zugrăvitul intrării? Ce scopuri ascunse am eu? În mintea lor nimeni nu-și poate dori ca intrarea în bloc să arate civilizat, să avem apă caldă non-stop și să aibă căldură și cei care timp de ani de zile nu aveau căldură cum trebuie. Scopurile trebuie să fie întotdeauna altele, malefice.

Dacă vreau să ies din București ajung, de cele mai multe ori, la casă părinților mei de la Drăgășani. Îmi place să mă duc acolo, am reușit să renovăm interiorul și exteriorul, curtea e plină de iarbă tunsă săptămânal, șanțurile sunt îngrijite, am făcut fosă septică, etc. Mama folosește aproape zilnic un laptop pentru a citi pe internet diverse chestii și a sta pe Facebook să vadă ce mai facem noi, tastatura are încă secrete pentru mama dar la aproape 60 de ani a învățat să caute pe Google și să ne scrie câte un mesaj pe Facebook. Casa părinților mei începe să facă, din ce în ce mai mult, notă discordantă cu vecinătățile unde șanțurile sunt pline de buruieni, apar diverse construcții făcute cu bani trimiși din Italia dar care sunt construite atât de stupid încât acoperișul stă descentrat iar diferența dintre lățimea camerei din față și a celei din spate este de zeci de centrimetri dar poarta este, invariabil, una înaltă, din fier forjat și cu brizbizuri țigănești, deși nimeni din familia aia nu este țigan.

România în care trăiesc eu nu arată așa pentru că avem un prim-ministru plagiator și mincinos, un președinte care își împinge fata, cam prostuță, în Parlamentul European fără să accepte că nu poate fata tatei și că ar fi bine să facă ceva la care se pricepe. România în care trăiesc eu nu arată așa din cauza lui Mazăre sau a lui Năstase, a lui Becali sau a femeii de plastic care fuge la Paris cu un fotbalist după care vrea să-și salveze căsnicia de câteva luni, nu arată așa din cauza lui Voiculescu, Badea sau Gâdea, din cauza lui Antonescu, a Elenei Udrea sau a lui Iliescu. România în care trăiesc eu arată așa din cauza faptului că 90% dintre români sunt proști, mult prea proști și că, deși sunt aici de peste 2000 de ani, în afară de niște biserici n-au fost în stare să construiască altceva. Ne lamentăm că din cauza cotropitorilor suntem într-o situație grea dar nimeni n-a venit până aici pentru lucrurile pe care le posedam, noi n-am avut niciodată nimic (pentru ce e sub pământ sau pentru ce s-a întâmplat să crească de la sine putere pe deasupra nu avem niciun merit) ci pentru că eram în drumul lor spre Vest sau spre Este. N-am reușit să construim nimic pentru că nu a avut cine, proștii care se cred deștepți se cațrără în frunte acolo unde nimeni cu obrazul subțire nu poate rezista mai mult de o săptămână dar și pentru că cei mulți sunt atât de proști încât a ridica o casă cu etaj cu gard țigănesc în fața este dovada supremă de reușită. Nu ne-a obligat nimeni ca în 25 de ani de la căderea comunismului să fim singura țară care a avut la conducere doar foști membrii de vază ai partidului comunist, am ales singuri. De fapt au ales proștii pentru că ei sunt majoritari în România.

Nu sunt cârcotaș, sunt lucruri care îmi plac în România dar mi-e greu să vorbesc despre ele pentru că sunt puține iar cele mai multe s-au făcut în perioada în care ne-au condus niște nemți.

Românii sunt proști, mult prea proști, asta este realitatea în care trăim.

Comentarii

  1. acspot says:

    In fata atator argumente imi este greu sa combat titlul articolului.

    Iti propun in schimb altceva: hai sa identificam noi niste oameni pe gustul nostru. trebuie sa exista si contraargumente la aceasta realitate.

    Sper sa reusim sa ne sincronizam in Bucuresti.

  2. Olimpiu says:

    As mai adauga si treaba cu suficienta. Treaba cu merge asa cum este. Oare treaba asta sa te complaci in suficienta de unde vine?

    Ai observat ca toti cei care au dorit sau au facut ceva cu adevarat deosebit au sfirsit prost? Sau in cel mai bun caz s-au realizat in afara tarii?

    Eu cred ca totul incepe de la chestia aia cu “legea e facuta sa fie incalcata”. Cat timp copii cresc cu aceasta idee in cap e greu sa se schimbe ceva.

    Eu unul inca sper totusi ca poate se va schimba ceva dar cam in 50 de ani.

Comenteaza